Preotul Petar Jagodić Kuridža

Petar (Bilišani langa Obrovac, pe la anul 1666 – Zadar, 9.04 1749), preot al biserici din satul Biovičina, nascut la Bilišani. La anul 1704, in martie, in fata biserici sale, preotul a inceput revolta numita “Bukovička buna”, pe care guvernatorul general al Dalmatiei, Marin Zane, o caracterizeaza ca pe o revolutie a Morlacilor districtului de Zadar.

Revolta condusa de preot impotriva Republici Venetia, a inceput din cauza impozitelor si darilor mari la care populatia morlaca era supusa.

Preotul Petar Jagodić Kuridža, impreuna cu sefii satelor limitrofe, precum Ilija Nanić, comandant din Žegar si Matija Žabetić, conducator de oaste din Biograd, conduceau cca 7000 de rebeli inarmati spre Zadar, pentru ai indemna pe reprezentantii republicani la negocieri.

In luna octombrie 1704, dupa noua luni de revolte, preotul este nevoit sa se refugieze in districtul de Lika, dar in anul urmator se schimba guvernatorul general al Dalmatiei, in locul lui Marin Zane, ajunge Giustino da Riva, care ii promite preotului sa sisteze revolta ca nu va fi judecat. Preotul se intoarce la parohia sa, insa dupa doi ani, noul guvernator, Canaieti da porunca sa fie intemnitat in cetatea Kninului, iar apoi transferat la Zadar si Venetia, unde a fost judecat la 40 de ani grei de temnita.

In aceata perioada de timp, preotul nu a mai stiut nimica despre fica sa Magdalina (Mandi), care a trait singura la Bilišani. Singurul sau prieten fiind doar  “grecul’ Petar Žpiro (Spiro), un exemplu rar de milă umană.

A fost eliberat pe 9 iulie 1746, insa deoarece in temnita a orbit si surzit, nu i-a fost permis sa se intoarca la Bilišane. Moare la Zadar pe 9 aprilie 1749.

svpetar_biocina
Biserica din Bilisani

Sursa

Sursa doi

Familia Šišković

Este o familie de nobili vlahi (bunjevci), din Croatia, care mai apoi s-au stabilit in Voievodina, districtul de Bačka.

Reprezentantii fratiei Siskovici au primit titluri nobiliare in mai multe etape, intre anii 1690 si 1699, precum familia: Barašević, Marković, Sučić, Vidaković, Vujević, Manić, Grškalović, Kajić, Đelmiš, Šišković.

Unul dintre cei mai insemnati apartenenti ai familiei a fost generalul Josip Šišković (1719–1783), decorat de catre monarhia Habzburgica cu crucea de Vitejie Militara Maria Tereza 1758.

Josip_Šišković

<<Baronul Josip Šišković s-a nascut in 1719 la Szeged, Ungaria, intr-o familie. de “bunjevci” din Croatia. Tatal sau Andrei (mag. András) Šišković, senator si mama sa Maria Šišković nascuta Šarec (mag. Sárecz, sau Sáracs, Sáracz, Seraty). Josip a fost cel mai tanar dintre frati si surori…s-a casatorit cu baroana Barbara Harruckern (1739)…nu au avut urmasi….>>

La anul 1763 a fost ales de membru al curtii regale Militare, iar apoi trimis in Transilvania pentru a inabusi rascoala secuilor de la anul 1764, cunoscuta cu numele de ‘Siculicidium”. Dupa ce rascoala a fost inabusita in sange, este din nou decorat de Habzburgi si ridicat la rangul de general de artilerie 1765.

La anul 1769, ajunge inspectorul general al regiunii militare “Vojna Krajina” – scopul sau era reorganizarea acestui district.

Pe 13 octombrie 1775 primeste titlul de conte si in acelasi timp este numit de conducator militar al Galitiei. Dupa patru ani in 1779, este transferat in Boemia, Cehia.

Moare la Praga, Cehia, la varsta de 64 de ani, fiind inmormantat in catedrala Sfantul Vitus din municipiu, loc unde se pastreaza pana astazi placa memoriala.

Sursa