Iconografii din Dardha

Articol nou

Doctorul Dimitrios Karakasis

Dimitrios Karakasis, de origine macedoromana, s-a nascut in Siatista in 1734 si a murit in Bucuresti in 1804. In Siatista face scoala primara, iar in Kozani de professor il are pe savantul si proeminentul educator Eugenios Voulgaris.

Mai tarziu termina studiile si doctoratul in medicina, in Prusia, dupa care se reantoarce in Larisa si Siatista, devenind un faimos medic, satisfacand totodata dorintele tatalui sau.

S-a casatorit in Kozani, iar pe urma a fost invitat sa lucreze si sa se stabileasca la Vidin in Bulgaria.

In 1780 se stabileste in Craiova si apoi la Bucuresti, unde castiga respectul tuturor boierilor si domnitorilor armano-vlahi (asa numiti fanarioti), precum Alexandru Ipsilante, Nicolae Caragia, Mihai Draco Sutu.

În București, este numit medic municipal și contribuie semnificativ la reorganizarea spitalului local. În 1792 a izbucnit un focar de ciumă inghinală. După recomandările autorităților locale, medicul siatist izolează pacienții într-un spital special înființat într-un sat vecin, reducând semnificativ efectele bolii.

Activitatile sale au fost semnificativ reduse odata ce s-a accidentat cu calul sau.

Prima pagina a lucrari de doctorat a lui Karakasis

Sursa

Patriarhia de Tarnovo

A existat intre anii 1235–1393, dupa ce fratii Asan, Ioan si Petru au restabilit Imperiul Vlaho-Bulgar.

In 1185 fratii au luat măsuri pentru restaurarea bisericii bulgare autocefale. Întrucât recunoașterea unei biserici independente de către Patriarhul Constantinopolului a fost imposibilă, armano-vlahii au încheiat temporar o Unire cu Biserica Romano-Catolică până în 1235, când în urma Consiliului Bisericii din Lampsak, Biserica Ortodoxă Bulgară a fost recunoscută ca Patriarhie independentă cu sediul în capitala Tarnovo. Primul patriarh al Tărnovo a fost Ioachim I al Bulgariei, iar ultimul patriarh care a locuit în Tarnovo a fost Eftimie din Tarnovo, trimis în exil de otomani după ce au cucerit capitala bulgară în 1393.

Vezi si artivolul precedent, Manastirea Kilifarevo.

Sursa

Mitropolitul Hadži-Zaharija

Zaharia (1760 – 15. mart. 1830), mitropolit de Raška si Prizren intre 1819 si 1830.

S-a nascut pe la anul 1760 in satul Vince, de langa Kumanovo, Macedonia de Nord. Educatia teologica o face la manastirea Dečani situata in regiunea Metohia, cu arhimandritul Danilo Kažanegra – cu care probabil a fost in legatura de rudenie. Familia Kajanegra (Cajanegru), din Muntenegru, apartine de tribul de vlahi Pastrovici.

Familia Kazanegra (azi urmasii traiesc in Canada), au locuit la Budva, Muntenegru – litoral, avand in posesie bine cunoscuta insula turistica Sveti Stefan (Sfantul Stefan).

Insula Sfantul Stefan, Muntenegru-litoral

Zaharie va merge impreuna cu Danilo in pelerinaj la Ierusalim, obtinand conform traditiei numele de Hadzi (Hagi) in 1794 (din limba turca “hacı” insemnand “pelerinaj”).Dupa decesul lui Danilo, Zaharie ajunge urmatorul arhimandrit al manastiri Dečani. (Vezi si art. anterior).

La acea perioada de timp, manastirea Dečani a fost cel mai important lacas de cult din eparhia de Raška si Prizren, iar dupa moartea mitropolitului Joanikije (Janićije-Ioanichie) de Raška si Prizren in 1818, localnici au cerut autoritatilor Otomane ca in locul acestuia sa fie ales Zaharie.

Cu aprobarea de la Constantinopol, Zaharie ajunge mitropolit  pana la deces in anul 1830. Dupa moartea sa toti arhiereii care l-au urmat (timp de aproape un secol 1896), au fost de etnie greci.

Sursa

Biserica Sfantul Gheorghe din Stijena

A fost construita pe temelia unei biserici mai vechi, fiind considerata cea mai veche din Pipera, Muntenegru.

Biserica in trecut a reprezentat un important centru social si traditional, unde s-au adunat multimile de oameni pentru a aduce diverse decizii importante.

Biserica din Stijena cu o nava, absida semicircular in partea de rasarit, naos, cupola, altar, a fost zidita din piatra si tencuita.

In interior iconostasul suflat cu aur si sculptat cu decoratiuni florale apartine fratilor Ginovski 1887, la fel si pictura murala care s-a pastrat destul de bine.

Biserica a fost in mai multe randuri devastata si renovata, iar in apropiere se gasesc inca doua lacasuri de cult, identice din punct de vedere architectural: Biserica manastiri “Ćelija Piperska” si biserica “Sfantul Gheorghe din Blizni”.

Ćelija Piperska

Biserica Sfantul Gheorghe din Blizni

Viata monahala din zona se datoreaza sfantului Stefan Piperski, din tribul de vlahi Niksici (vezi art.anterior – Niksa Vlah), care la anul 1637 a ridicat micuta manastire numita “Ćelija Piperska”, (Chilia Pipera).

Si iconostasul mai modest al Chiliei Pipera, lucrat la anul 1902, apartine tot fratilor Ginovski.

O cercetare mai minutioasa si mai cu de-amanunul  inca nu s-a realizat, pentru a se intelege legaturile si similitudinile  arhitecturale ale acestor trei lacasuri de cult din Muntenegru.

(Vezi si art. Precedente, unu si doi).

Biografie:Slađana Žunjić, istoričar umjetnosti Crkva sv. Đorđa u Stijeni u Piperima – Prilog proučavanju crkava u Stijeni, Blizni i manastiru Ćelija u Piperima

Bancherul Georgios Stavros

Stavros (1788–1869), bancher de origine aromana, binefacator si revolutionar, unul dintre intemeitorii si primul guvernator al Bancii Nationale din Grecia.

S-a nascut la Ioannina, Epir, studiile le face in localitatea natala, precum Scoala condusa de Balanos Vassilopoulos (vezi si art. precedent) si Scoala Kaplaneios (Kaplanis), iar apoi la initiativa carturarului Athanasios Psalidas, Stavros se stabileste la Viena unde presteaza scoala comerciala de afaceri.

Calatoreste prin diverse tari din Europa, iar la Saint Petersburg, il intalneste pe Ioannis Kapodistrias, diplomat (de origine vlaha), in slujba Imperiului Tarist, apoi se alatura organizatiei Filiki Eteria, intemeiata in vederea eliberari Greciaei de sub stapanire Otomana.

La scurta vreme dupa izbucnirea revolutiei de eliberare a Greciei 1821, Stavros aprovizioneaza rasculatii cu armamente si alimente.

In 1824 se stabileste in Grecia, unde este ales de casier sef al tanarului stat grec, Republica Elena, condusa de guvernul Georgios Kountouriotis (vezi art.anterior).

La anul 1831, Stavros  intra in politica, ajungand reprezentantul diplomatic al Epirului, iar intre anii 1828–1831, devine unul dintre fondatorii Banci Financiare Nationale a Greciei. In 1842 este ales de prim-guvernator al Banci Nationale a Greciei, singura institutie autorizata de a emite bancnote natonale – “Drahme”, in urmatori 87 de ani.

Stavros a pus bazele organizării și extinderii Băncii, datorită experienței obținute din afacerile sale la Viena, precum și a îndrumărilor oferite de bancherul elvețian, Jean-Gabriel Eynard (o cunostinta a lui Ioannis Kapodistrias). Stavros a rămas în acest post până la moartea sa în 1869

Georgios Stavros

Pe cheltuiala sa, Stavros a ridicat un orfelinat în localitatea natală Ioannina.

Portretul său este afișat pe diverse bancnote grecești de dinainte de 1932.

Sursa

Biserica Nasteri Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Bogatić

Construia in 1856, pe o temelie mai veche, reprezinta un monument al culturii de o mare insemnatate.

Biserica cu nartex, naos, cor, absida semicirculara si clopotnita inalta in partea de vest, a fost ridicata de catre enoriasii din Bogatić, Dublje, Belotić si Metković.

Iconostasul de la anul 1871 este o importanta realizare a pictorului Stevan Todorović si a sotiei sale Poleksija, iar pictura murala a fost incredintata zugravilor iconari, Ivan Dospevski si Risto Z. Zografski – fiind probabil vorba de Dimitar Hristov Zograf, ambii reprezentanti ai Scolii de Arta din Samokov 1871.

Sursa

Manastirea Donje Brčeli

Este situata in apropiere de Virpazar, ridicata in sec. 15 de catre Jelena Balsici, fica cneazului Lazar. Apartine de mitropolia de Muntenegru-litoral.

Renovarea s-a efectuat in 1861 de catre cneazul Nikola I Petrović, in interior fiind inmormantat suveranul muntenegrean Šćepan Mali.

Iconostasul si pictura murala, toate decorate foarte luxos, au fost facute la porunca mitropolitului Mitrofan Ban de catre fratii Ginovski 1910.

Mai recent, conservarea si restaurarea iconostasului s-a realizat in anii ‘80 ai sec 20.

Sursa

Biografie: Zdravko Gagović, CRNOGORSKI IKONOSTASI i njihovi tvorci

Biserica Sfantul Gheorghe din Podgorica

Este una dintre cele mai vechi din capitala muntenegreana Podgorica, ani in sir fiind singurul lacas de cult din zona.

Nu exista izvoare scrise despre ridicarea biserici, dar traditia spune ca a fost construita in urma cu cca 900 de ani, fiind printre cele mai vechi din Muntenegru.

Pe parcursul acestor secole liturghia s-a tinut fara intreruperi, iar imprejurul biserici a fost scoasa la lumina existenta unei necropole vechi crestine, care din pacate a fost devastata pe vremea Razboiului II Mondial.

Biserica a fost reconstruita in mai multe etape, iar iconografia realizata de faimosii iconari si sculptori, fratii Ginovski, macedoromani din Galicnik, Debar.

Vezi si articolul precedent “Urme romanesti in Muntenegru”.

Sursa

Biografie: Zdravko Gagović, CRNOGORSKI IKONOSTASI i njihovi tvorci

Biserica Sfantul Serghie si Vah din Podim

Este situata in apropiere de Herceg Novi, Muntenegru, apartine de mitropolia de Muntenegre, litoral.

Conform datelor istorice, biserica a fost ridicata in sec. 14 de catre banul si regele Stefan Tvrtko I Kotromanić, insa unele izvoare spun ca lacasul de cult ar fi fost construit in sec. 15 de catre marele voievod de Hum de origine vlaha Sandalj Hranić.

Hramul este zidit in forma de cruce, cu absida semicirculara in partea de rasarit si decorata asemeni manastiri Deceani si biserici Nascatoarei de Dumnezeu de la Cetinje.

La anul 1769 a fost ridicata turla cu doua etaje si trei clopote. Iconostasul actual a fost realizat in 1803 de catre preotul iconar de origine vlaha Simeon Lazović cu ajutorul fiului sau Aleksije.

Sursa