Gyula Gyomlay

Dr. Gyula (Oradea, 29 iulie 1861 – Budapesta, 20 oct. 1942), savant , bizantinolog, traducator, lingvist de origine armano-vlaha, membru al Academiei maghiare de stiinta.

A tradus din greaca si din literatura bizantina, mai multe cercetari filologice din antichitate, in limba maghiara.

Scoala primara o face la Oradea iar apoi liceul la Buda, dupa 1868. La Univerzitatea din Budapest in 1878 invata latina si greaca, iar doctoratul isi i-a in 1883.

Intre anii 1882 si 1883 lucreaza ca profesor de latina si greaca la Budapesta, iar din 1906 – 1918 ajunge director al renumitei univerzitati iezuite Eötvös (Otos este un nume romanesc din Maramures).

În 1918 a fost numit profesor la catedra de filologie clasică din cadrul Universității Erzsébet din Bratislava, iar intre anii 1921 si 1922 ajunge decan al facultatii de Arte.

In 1921 primeste premiul Teleki acordat de academia ungara de Stiinte.

Din 1936 se reantoarce la Budapesta, unde va trai tot restul vieti.

Sursa

Biografie: DIMITRIOS LETSIOS NAGYKÖVET ÚRNAK, A MAGYAR–GÖRÖG SZELLEMI KAPCSOLATOK ÉS AZ EÖTVÖS JÓZSEF COLLEGIUM LELKES BARÁTJÁNAK ÉS TÁMOGATÓJÁNAK

Anastasija Nasta Dimitrijević

Anastasia (Prizren, pe la 1816 – Niš, 1886), timp de 40 de ani a fost prima invatatoare din Niš.

La Niš a venit din Prizren, loc unde a ramas paralizata de mana stanga si picior. Nu s-a casatorit niciodata si a purtat mereu imbracaminte barbateasca.

In meseria de invatator a introduso Spiridon Jovanović, iar Anastasia a fost prima invatatoare care a predat la scoala mixta de baieti si fete deschisa la Niš in 1845, in curtea biserici sobornicesti din oras, construita de Andrei Damianov.

La cativa ani inainte de eliberarea Serbiei de sub Turci, din cauza ca a inceput sa surzeasca, a incetat sa mai lucreze, dar a ramas fara surse de trai. Auzind despre aceasta, Stoian Novakovici, ministrul educatiei de la acea vreme, a propus Adunarii Nationale sa se ofere Anastasiei o suma de 300 de dinari ajutor anual.

Sursa

Manastirea Lepavina

Este situata in satul cu acelasi nume, in apropiere de oraselul Koprivnita, Croatia, consacrata Intrari Maici Domnului in Templu.

Conform unor cronici, manastirea a fost ridicata pe la anul 1550, de catre monahul Efrem Vukodabovici din Hertegovina, care s-a refugiat in aceasta zona din cauza Turcilor.

Dupa Efrem, in zona s-au mai stabilit si alti calugari precum si enoriasi, astfel ca toti laolalta punand mana de la mana, au construit o mica manastire. Auzind Turci de aceasta fapta, incendiaza lacasul, iar pe calugari ii intemniteaza 1557.

La anul 1598 manastirea este din nou renovata de catre monahul Grigorie de la Hilandar, iar in 1635, arhimandritul Visarion renoveaza lacasul si construieste si cateva conace.

La sfarsitul anului 1692, manastirea este vizitata de catre patriarhul Arsenije III. Čarnojević (Crnojević), iar dupa ce ortodocsi au fost nevoiti sa predea manastirea Marcea uniatilor, centrul duhovnicesc principal din zona ajunge manastirea Lepavina, care la anul 1734 este declarata episcopie de Lepavina si Severin.

Biserica manastiri construita in 1753, a fost sfintita de catre episcopul Arsenije Teofanović (probabil de origine vlaha), acesta hirotonit de catre patriarhul Pavle Nenadovici, pentru reorganizarea eparhiilor vestice ale mitropoliei de Karlovac.

Istoria Mănăstirii Lepavina este indisolubil legată de icoana miraculoasă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pictata in sec. 16 de catre un autor necunoscut.

Biserica mănăstirii din 1775 a primit o valoare specială, deoarece la acea vreme iconostasul a fost creat de unul dintre cei mai buni pictori ai barocului timpuriu, aromanul Jovan Cetirević-Grabovan, acesta fiind totodata una dintre cele mai reusite opere ale sale. Catapeteasma din pacate a fost distrusa in Razboiul II Mondial.

In manastire se pastreaza cateva manuscrise vechi din Macedonia si Raska ce dateaza din sec. 13 si 14.

In 1943, manastirea a fost afectata foarte grav, fiind bombardata de nazisti. Renovarea s-a facut in 1977, la initiativa mitropolitului de Zagreb si Ljubljana, Jovan Pavlovici.

Sursa

Sursa doi