Scoala de Arta din Trnova

Scoala a activat la Tarnovo , capitala si centrul cultural al celui de-al Doilea Imperiu Bulgar. Deși a fost influențată de Renașterea bizantina,  pictura din Tarnovo avea propriile sale caracteristici, ceea ce o face o școală artistică separată, include decorațiuni murale ale bisericilor, icoane de pictură de șevalet și diverse manuscrise.

Pentru prima data in Estul Europei a inceput sa fie folosita tehnica tempera, cum ar fi la bisericile sapate in stanca de la Ivanovo si la manastirea Rila, Boiana, biserica Sfinti Petru si Pavel din Trnovo si altele .

În timpul celui de-al Doilea Imperiu, picturile murale de pe pereții bisericii au cuprins îndeaproape fiecare parte a suprafeței: ziduri, bolți, coloane, stâlpi de zid, arcade, abside. Poziționarea lor a fost în straturi orizontale conform canonului bisericii.

Dintre manuscrisele pastrate ale acestei scoli este Psaltirea lui Tomić  (1360), Psaltirea de la Sofia (1337), precum si Evanghelia Imparatului Ioan Alexandru (1355–1356).

Icoanele au fost produse cu material variat. Celebra icoană de ceramică de la Școala Preslavă din timpul Primului Imperiu a rămas relativ populară în secolul al 13-lea. Icoanele pentru uz casnic au fost de obicei 30×35 cm, în timp ce cele din altarul bisericii puteau atinge dimensiuni foarte mari. Declinul picturi iconare s-a intamplat dupa cucerirea otomană a țării, dar acele tradiții au fost continuate în timpul renașterii naționale bulgare.

Sfintii Iacob si Iuda din biserica Sf.Petru si Pavel din Trnovo

Sursa

Mrkša Žarković

Din familie de nobili vlahi, suveran in partea de sud a Albaniei de azi, intre anii 1396 si 1414.

Tatal sau Žarko, a ajuns unul dintre conducatorii regiuni Zeta, dupa moartea tarului Dusan 1357.

In 1391, Mrkša s-a casatorit cu Rugina Balšić, fica lui Balša II si a Asanei Comnena, fica lui Ionita Asan. Comnena i-a adus zestre sotului ei Valona, Beratul, Kanina si Himara din sudul Albaniei de azi. Dupa decesul sotului in 1385, langa Berat, ea urmeaza sa conduca o perioada aceste regiuni, dupa care se calugareste iar mosiile le lasa in stapanirea cumnatului ei.

La anul 1417, intreaga zona cade sub stapanire Otomana.

Sursa

Biografie: Vlasi starinci i doseljenici u porecju Zapadne Morave, Bogumil Hrabak

Imparatul Ioan Alexandru

Ioan a domnit pe vremea celui de-al doilea Imperiu Bulgar, intre anii 1331 si 1371. Data sa de nastere este necunoscuta.

Impăratul nu a putut face față incursiunilor crescânde ale forțelor otomane, invaziilor maghiare din nord-vest și Moartea Neagră. A împărțit țara între cei doi fii ai săi, inlesnind astfel cucerirea Otomana.

Ioan Alexandru a fost un descendent al familiei Asanestilor, fiul despotului Sracimir de Kran (vlahi) si a printesei Keraca Petrica, fica lui Ionita Asan II si sora lui Mihai Asan III al Bulgariei.

Impreuna cu socrul sau Basarab I al Valahiei a luat parte la batalia de la Velbuzd, unde au reusit sa-i infranga pe Sarbi.

Alexandru a fost casatorit prima data cu Teodora, fica domnitorului Basarab I, cu care i-a avut de fii pe Ioan (Ivan) Sracimir, care a domnit la Vidin 1356–1397 si Ioan (Ivan) Asan IV.

Cu a doua sotie de origine evreica, Sara-Teodora, a avut mai multi copii, pe Keraca Maria, care s-a casatorit cu Imparatul Bizantin Andronic IV Paleologul, pe Ioan (Ivan) Šišman, care a domnit la Tarnovo 1371–1395,  Ioan (Ivan) Asen V, pe fica Kera Tamara, casatorita prima data cu despotul Constantin, iar apoi cu sultanul Murat I si pe Desislava si Vasilica.

În timpul stăpânirii lui Ioan Alexandru, cel de-al Doilea Imperiu Bulgar a intrat într-o perioadă de renaștere culturală, care este uneori denumită „a doua epocă de aur a culturii bulgare”. Un număr mare de mănăstiri și biserici au fost construite sau renovate la ordinul sau. Portretele lui, în calitate de donator, pot fi văzute în mănăstirea Backovo, bisericile sapate in stanci de la Ivanovo, manastirea Pestera, Dragalevci, Kilifarevo si altele.

Activitatea literară a înflorit deasemenea în timpul domniei lui Ivan Alexandru.

În această perioadă, Imperiul Bulgar a avut relații comerciale cu puterile maritime Veneția, Genova și Ragusa. În 1353, Ivan Alexander a emis un statut care le permite comercianților venețieni să cumpere și să vândă mărfuri în toată Bulgaria.

Sursa