Scoala româna din Turtucaia

<< De-alungul tarmului drept dunärean, dela portile de fier – in cursul fluviului, traieste din rastimpuri o masa aproape compacta de Romani. Cautand a-si pastrà nestirbit tezaurul stramosesc – dându-si seama de importanta pe care o prezinta cultivarea acesteia si a alfor sentimente nobile prin scoala, Romanii si-au dat toata osteneala din timpuri destul de indepartate, sa-si aibâ, dascalii ai scolilor lor proprii, cari s’a le lumineze  calea vietei.

Cu toate ca datele statistice, aflate in arhiva Ministerului Educatiei nu merg prea departe, cu privire la functionarea acestor scoli, ele trebue sa fie datate de foarte mula vreme, intru cat actele din dosare ne arata contingente destul de mari de elevi, cu institutori romani, cari se ocupau cu multa sarguinta de viitorul micilor scolari romani, pentru a le cultiva spiritul in sentimente romanesti. Aceste acte sunt in acelasi timp o dovadá puternica despre calitatile superioare ale poporului roman, in orice colt al lumei s’ar afla räspandit el.

Mentionam in treacat scolile din Tulcea, Isaccea si Silistra, a caror existenta trebue sa fi fost foarte veche intru cat in timpul cand actele ne vorbesc despre existenta lor, clasele erau foarte bine populate. Este regretabil ca astazi de’a tot lungul Dunarii pe tarmul drept, nu mai avem de cat scoala din Turtucaia. Toate aceste scoale infloreau inainte de razboiul pentru neatarnare, cand Dobrogea si Bulgaria erau sub Turci. Raporturile intre Românii din dreapta si stânga Dunarii erau foarte strânse.

In 1868/69 vedem ca Ministerul ajuta scoala din Silistra. In 1870 Eforia scoalei cere Ministerului a mai trimite un institutor, ceea ce dovedeste câ Românii din dreapta Dunarii îsi dadeau seama destul de bine despre importanta culturii pentru asi pastra neatinse graiul si obiceiurile stramosesti.

In acel an, gasim functionand la scoala din Silistra 2 institutori, pe C. Petrescu si Dumitru Statescu, cu un numar de 110 elevi in cursul verii, iar iarna 150.

In cursul anului 1871/2 scoala numara 92 elevi, iar in anul 1872/3 un total de 87 elevi.

In 14 Aprilie 1874 «Societatea de cultura si limba din Silistra» a infiintat si o scoala de fete.

Urmarind firul anilor si arhiva Ministerului, ne oprim la anul 1878, cand dosarele Ministerului se inchid pentru scoala din Silistra.

Scoala din Tulcea data de la anul 1869, dupa cum se constata chiar de pe sigiliu, pe care sta scris in margine: «Scoala romana a orasului Tulcea 1869′; iar sub titlu sta scris: “intru lumina ta vom vedea lumina”. In mijlocul sigiliului se vede o cruce. Acest sigiliu este aplicat pe corespondenta ce aceasta scoala, tine cu Ministerul Instructiunei care o subventiona. Scoala aceasta s’a mentinut si dupa razboiul pentru independenta, de când Dobrogea este alipita la teritoriul Romaniei.

Turtucaia este azi singurul orasel din dreapta Dunarii ai carui locuitori se bucurä de norocul de a avea o scoala a lor proprie.

Cu o populatiune de 7540 locuitori, In majoritate Romani (3677), restul Bulgari (2792), Turci tot atatea si un foarte mic numar de Evrei, Greci si Armeni.

Turtucaia putem spune e o cetate a Românilor din statul vecin.

Existenta scoli romane de aci pare a fi foarte veche si batrânii spun ca ar fi existând de aproape 100 ani. Din cartile vechi bisericesti ce se mai gasesc inca pe la unii din Romanii din Turtucaia, s’a scos de care institutorul roman din Turtucaia dl. G. Ionescu cateva nume de dascali si preoti.  Astfel: 1) s’a gasit numele unui oarecare Rusu Saru, hirotonisit preot in 1774, mort in 1830 ; 2) Dascalu Mihai din Oltenia 1775, hirotonisit preot in 1780, mort in 1835 ; 3) Dascalu Gherghe din Oltenia, 1790-1802 ; 4) Dascalu Gavrila Branescu din Campina, Intre 1850-1856 ; 5) Dascalu Petre Florea din Turtucaia, 1856-1860 ; 6) Dascalu tefan Nicolae, 1860-1864 ; 7) Dascalu Vasile Boranescu din Buzau, 1864-1868 ; 8) Nicolae Lacatus, 1868-1870.

In 1869 se gaseste intre hartiile Ministerului mentionat numele unui institutor Vasile I. Boranescu.

In 1870 1871 gasim ca aceasta scoala forma o circumscriptie cu scoala din Silistra, avand ca institutor supetior pe Costache Petrescu, care figureaza in arhiva Ministerului la Silistra. 10) Pentru anul scolar 1871 – institutor in Turtucaia este Ioan Cretulescu. 11) Pentru anii scolari 1872-4 Vasile Boranescu. 12) Pentru anul scolar 1874 5 Petre Bozianu. Dela 1875-1883 figureaza ca institutor Dumitru D. Popescu, care in doua randuri fusese tirnis in Dobrogea si readus. In 20 Noemvrie 1881, d-ra Ana Petrescu deschide In Turtucaia o scoala de fete cu 50 eleve, care scoala functioneaza dela 1880 1882.

Pentru anul scolar 1883 functioneaza Leon Baritiu din Sibiu.

Dela 1884 pana In prezent functioneaza neintrerupt institutorul George Ionescu sub care scoala din Turtucaia urmeaza intru totul programelor si sistemele educative cele mai noi, dansa fiind normalist, ajutata de d-na Zefirina Ionescu, (1890 1906) invatätoare detasata la acea scoala si de invatatorul Nicolae Petrescu (1901-1906).

De la eliberarea Bulgariei de sub Turci (1878) pana in 1892, la scoala romana din Turtucaia, limba bulgara nu era obligatorie; de atunci insa directiunea scoalei a fost obligata sa angajeze in scopul invatarii limbii bulgare si 2 institutori bulgari.

In anul scolar 1904 s’a Infiintat pe lânga scoala si un atelier pentru construirea lotcilor si a uneltelor de pescuire, fiind stiut ca locuitorii români din Turtucaia sunt cei mai abili constructori de lotci si pescari pe Dunare.

Localul scoalei române din Turtucaia priveste cu mândrie spre tara muma, fiind situat in marginea Dunarii, in cea mai frumoasa pozitie a orasului. Este cea mai mareata podoaba a localitati. Pentru construirea ei s’a cheltuit suma de 50,000 lei. In acest local se intrunesc astazi nu mai putin de 155 fii si fice de români.

Construirea localului s’a efectuat in anul 1897. O singura dorinta mai ramâne de acum inainte locuitorilor din Turtucaia de realizat construirea unui lacas, in care sa prea mareasca pe Dumnezeu in limba stramoseasca dorinta care prin perseverenta ce-i caracterireaza nu le va fi prea greu de realizat. >>

Din cartea: “Istoricul scoalelor Romane din Turcia 1886-1906”.