Biserica Sfantului Mucenic Sebastian din Szekesfehervar

Biserica Sf. Mucenic din Székesfehérvár, este una dintre lacasurile monumentale ale orașului, din Piața Sf. Sebastian. Edificiul a fost construit între 1800 și 1807 în stilul baroc, clasicist și neogotic ca drept multumire lui Dumnezeu, dupa starpirea unei epidemii de ciuma, iar cele doua turle, ridicate la anul 1836.

Iconografia este o realizare a taifei lui Teodor Simeonov Gruntovici din Moscopole 1772-1774 si a lui Jovan Četirević Grabovan 1776.

În 2014, biserica a fost complet renovata.

Sursa

Catedrala Sfânta Treime din Blaj

<<Este un valoros edificiu baroc din Transilvania, construit între anii 1741 și 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton și Johann Martinelli. Aceștia au folosit ca sursă de inspirație Biserica Iezuiților din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă. Lăcașul de cult este catedrală arhiepiscopală majoră a Bisericii Române Unite cu Roma și monument istoric clasat în grupa „A” (cod LMI AB-II-m-A-00187), „monumentele istorice de valoare națională și universală”.

Episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein a încheiat pe 30 martie 1738 un contract cu Johann Martinelli, arhitectul curții imperiale din Viena, pentru realizarea catedralei, a școlilor și Mănăstirii Sfintei Treimi, contra sumei de 61.000 de florini austrieci. În 1748 construcția a fost terminată, rămânând de executat finisajele.

Catedrala a fost sfințită de episcopul Petru Pavel Aron, succesorul fondatorului său, în anul 1756.

Construcția a fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Alături de Academia Teologică domină piața centrală a municipiului Blaj.

Pictura cupolei datează din anii 1748-1749 și este realizată în patru registre, în stil bizantin cu accente realiste. În primul registru este reprezentat Isus ca mare arhiereu, înconjurat de papii Silvestru I, Grigore cel Mare, Clement I, Martin I, Ipolit, Leon cel Mare, Anastasie I și Ioan al VIII-lea.

Portretele celor opt papi au fost pictate de Iacob Zugravul, după modelul realizat de Grigore Ranite în Biserica Sf. Paraschiva din Rășinari. Semnătura lui Iacob Zugravul („Iacov Zugraf”), fiul preotului unit Radu din Rășinari, se află în lanternou, sub picioarele apostolului Simon. Seria celor opt portrete de papi a fost reluată de Iacob Zugravul în Biserica Sfânta Treime din Sibiel.

În registrul al doilea este reprezentată Liturghia Îngerească.

Registrul al treilea redă ciclul praznicelor: Nașterea Fecioarei Maria, Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria, Buna Vestire, Nașterea lui Isus, Botezul lui Isus, Întâmpinarea Domnului, Duminica Floriilor, Învierea Domnului, Înălțarea la Cer, Sfânta Treime, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului.

Registrul al patrulea evocă de asemenea scene din viața Mântuitorului.

Iconostasul a fost realizat în perioada următoare. A fost sculptat în lemn de tei la Târgu Mureș, de către tâmplarul Aldea. Iconostasul a fost adus la Blaj pe bucăți, cu carul, și așezat în catedrală. Icoanele au fost pictate de meșterul Ștefan Tenețchi din Arad în anul 1765. Nicolae Iorga a apreciat acest iconostas (catapeteasmă) ca fiind „desigur cea mai impunătoare prin întindere și bogăție din toată românimea”.

În altar se găsesc trei picturi executate de Raicu: Coborârea Sfântului Spirit, în absidă: Botezul lui Isus în Iordan, în partea dreaptă, iar în stânga, la masa proscomidiei, Punerea lui Isus în mormânt. Pe pereții exteriori ai scării amvonului se află picturi pe lemn, realizate tot de Raicu, reprezentând pe Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei; Sfântul Grigore Dialogul, papă al Romei și Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, iar pe exteriorul amvonului propriu-zis se află icoanele celor patru evangheliști.

Masa altarului și iconostasul au fost sfințite la 14 septembrie 1765 de episcopul Atanasie Rednic.>>

(Rani barok, Tri grupe slikara: prva generacija; druga generacija; akademci)

Sursa

Biserica Intampinari Domnului din Krušedol

Situata pe teritoriul comunei Irig, construita intre 1512 si 1516, de catre printesa Angelina Branković (Arianiti). Reprezinta un monument al culturii de o insemnatate foarte mare.

Dupa 1753 s-a ridicat egzonartxul si clopotnita, iar la anul 1763, Dimitrije Bačević, probabil in colaborare cu Teodor Kračun, picteaza iconostasul biserici.

Lucrarile de conservare s-au efectuat in 1961 si 1963.

Sursa

Manastirea Lepavina

Este situata in satul cu acelasi nume, in apropiere de orasul Koprivnica, in Republica Croatia. Manastirea este consacrata Intrari Maici Domnului in Templu.

Conform unui document local, lacasul a fost ridicat pe la anul 1550 de catre ieromonahul Jefrem Vukodabović, din Hercegovina, dar dupa alte hristoave, ctitorul ar fi fost Visarion Serbanici *Serban (tot din Hertegovina), sau Grigorije Peašinović din familie de cneji vlahi, la anul 1766.

Manastirea a fost in mai multe randuri distrusa si renovata pe vremea cotropiri Otomane.

Intre anii 1692 si 1693, manastirea este vizitata de patriarhul Arsenije III Čarnojević (Crnojević), care a propovaduit si a discutat cu cneji si conducatorii localnici. Manastirea a devenit una dintre cele mai insemnate lacasuri de cult ale populatiei de rit ortodox din zona.

 Constructia a avut deasemenea de suferit pe vreme Razboiului II Mondial, fiind aproape complet distrusa 1943.

Renovarea s-a facut abia de la anul 1977, la influenta mitropolitului de Zagreb si Ljubljana, Jovan Pavlović.

Iconostasul ce dateaza de la anul 1775, a fost o realizare a pictorului de stil baroc, Jovan Četirević-Grabovan, din care s-a pastrat doar trei icoane.

Biografie: IVAN MUŽIĆ, VLASI U STARIJOJ HRVATSKOJ HISTORIOGRAFIJI

                IZ NAJSTARIJE POVIJESTI SRBA U PODRAVINI

Sursa

Dr Jene Sentklarai (1843-1925)

Cunoscutul istoric si arheolog, dr Jene Sentklarai s-a nascut la Vranjevo (Novi Becej), pe 21 ianuarie 1843, cu numele de Eugen Nedić, tatal Naum Nedić, de origine macedoroman si mama Žofija Salai, unguroaica din Čantavir, districtul de Backa, Voievodina.

Dr Jene Sentklarai a facut scoala primara in localitatea natala, iar apoi gimnaziul nemtesc de la Zrenjanin.

La Szeged a fost unul dintre intemeitorii asociatiei de carturari “Reményviragok”, iar dupa revolutia din 1848-1849 se stabileste la Timisoara, unde invata scoala de teologie, pe care apoi o continua la Budapesta si termina filozofia. Doctoratul in teologie il i-a la anul 1866.

In acelasi an se angajeaza preot la biserica catolica din Novi Bečej, iar la anul 1867, isi schimba numele.

In 1868, ajunge director la scoala Mare din Kikinda, iar din 1869, profesor de limba latina la gimnaziul Principal din Timisoara.

In 1893 devine unul dintre intemeitori societati magheare de arheologie, apoi redactor la revista de istorie „Istorijski mesečni glasnik“ si la ziarul  „Torontal” din Zrenjanin. Cercetarile sale din domeniul istoriei au fost publicate in limba germana, maghiara, romana si sarba.

Ca arheolog, descopera la Borđoš, langa Novi Beče in 1875, o cetate si o turnatorie de bronz, iar apoi pe cont propriu la Aracea cel mai vechi monument medieval din sudul Ungariei.

La anul 1899 calatoreste prin Cehoslovacia, Elvetia, Germania, Franta si Anglia. A fost primit de membru al Academiei maghiare si sarbe, iar din 1910, cetatean de onoare in localitatea natala.

A scris mai multe carti de istorie, despre istoria sarbilor din Ungaria, despre bisericile ortodoxe din Ungaria, despre migrarile vlahilor spre sudul Ungariei sec. 18 si altele.

A cunoscut limba sarba, maghiara, germana, romana, franceza, slovaca, latina si slava veche.

Are un mare merit în studierea și scrierea istoriei maghiarilor, sârbilor, germanilor și românilor din secolul al XVIII-lea.

Moare la Timisoara in 1925, fiind inmormantat in catedrala din oras.

Sursa