Castelul Cernovici din Macea

Articol nou

Castelul Nakó

<<Situat în centrul orașului Sânnicolau Mare, a fost construit în anul 1864 de contele Kálmán Nakó în stil neoclasic, după planurile arhitectului Miklós Ybl. În jurul castelului a fost realizat un parc cu arbori de esență rară.>>

<<Nakó este numele maghiarizat al lui Nacu. Provine dintr-o familie de aromâni veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril, care făceau parte din cea mai vestită familie nobiliară din nord-vestul județului Timiș-Torontal în secolele XVIII-XIX, cea a grofilor Nacu, au trecut la catolicism și s-au maghiarizat, luându-și numele de Nakó, Kristóf și Cziril. Aceștia au cumpărat domeniul de la Sânnicolau la o licitație, în anul 1781, pe care în 1864 s-a început construcția castelului.

Clădirea, străjuită de un turn în stil medieval, are 99 de încăperi. Pe vremea sa de maximă prosperitate, în castel se afla o bibliotecă cu 5 000 de volume, picturi, statui, mobilă sculptată, porțelanuri rare, scrisori de la Ferenc Deák, Franz Liszt și Richard Wagner. Valorile din castelul conților Nako au dispărut imediat după Primul Război Mondial, când Banatul, pentru scurt timp, s-a aflat sub ocupație sârbească, apoi franceză. După Primul Război Mondial, în castel s-a organizat prima școală agricolă din România, pentru ca în 1941 să devină sediu legionar și apoi cazarmă-depozit de armament.

După al Doilea Război Mondial, între anii 1949-1951 în castel a funcționat o școală de tractoriști iar în anii 1953-1955 o școala agricolă. În 1975 Primăria Sânnicolau Mare a organizat în castel Muzeul „Béla Bartók”, pe care l-a inaugurat în 1981. Tot în anii 1980 în castel a funcționat și Casa Pionierilor. După Revoluția Română din 1989, a devenit discotecă și club de calculatoare. Apoi în castel s-a organizat Casa de cultură și muzeul orașului. Este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Timiș cu codul TM-II-m-A-06287.>>

Sursa

Sursa doi

Biserica Sfantul Nicolae din Prhovo

Construita in prima jumatate a sec. 19, pe locul unei biserici mai vechi, azi reprezinta un monument al culturii de o insemnatate foarte mare.

Partea principală a structurii este formată dintr-o absidă de altar semicirculară exterioară, naos, cu un portic în patru coloane și culoare arcuite în partea de vest. Fațada reprezentativă a biserici este închisă în partea superioară cu nișe care repetă forma semicirculară a ferestrelor de pe fațadele laterale, în timp ce o clopotniță se ridică deasupra frontului vestic, care urmează panta acoperișului cu două axe. Motivul principal arhitectural al decorațiunii exterioare îl reprezintă pilastii superficiali și capiteluri profilate, cu motive ornamentale.

Primul iconostas a fost realizat la inceputul sec. 19 de catre pictorul agiograf Dimitrie Bačević, fiind apoi inlocuit cu un alt iconostas intocmit de Pavle Bošnjaković, ucenic al maestrului Marko Vujatović, care a mai lucrat si biserica Sfantul Ioan Botezatorul din Vrdnik.

Decoratiunile florale au fost realizate de pictorul roman Gheorghe Boieru in 1840.

O parte din icoanele ce apartin lui Bacevici sant azi pastrate in Galeria Academiei de arta din Novi Sad.

Sursa

Conacul Kalideru/ Kogălniceanu

<<La ieşirea din sat spre satul Câmpurelu, pe partea stângă se află o casă boierească într-o stare avansată de degradare şi mascată de pomi, tufişuri şi un gard de uluci. În curtea acestei case se văd mai multe anexe, unele degradate, altele de-a dreptul căzute.

Conacul este identificat pe site-ul Ministerului Culturii privind lista monumentelor istorice din judeţul Giurgiu 2015, la nr. crt 382 cu codul de identificare Gr IIm-B-14983 unde este numit conacul Mihail Kogălniceanu, ulterior Daniel Danielopol şi datează de la anul 1900.

Credem că atribuirea conacului marelui om politic, istoric, publicist şi prim ministru este o inadvertenţă,

căci nici un alt document nu arată vre-o legătură dintre satul Dobreni şi Kogălniceanu.

În satul Budeni, com. Comana, nu departe de Dobreni există un conac din sec. XIX pe care aceeaşi listă a monumentelor istorice îl atribuie tot lui Kogălniceanu. Este greu de crezut că marele om politic, originar din Moldova, ar fi achiziţionat două conace apropiate în Sudul capitalei. Conacul de la Dobreni este

menţionat a fi construit la anul 1900, iar Mihail Kogălniceanu moare în anul 1891 la Paris. Este posibilă şi confuzia între satul Dobreni, județul Giurgiu şi comuna Dobreni, judeţul Neamţ, unde fiica lui Mihail Kogălniceanu, Lucia, căsătorită cu fiul politicianului şi marelui om de stat Lascăr Catargiu, Leon Bogdan, au ctitorit o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului nu departe de conacul lor.

După părerea noastră, credem că acest conac a fost construit de Mihail Kalinderu după ce în anul 1911 a cumpărat de la Societatea Patria moşia din Dobreni pe care Maria Ghica o donase în anul 1904, conac pe care îl va lăsa moştenire fiicei Gabriela Danielopol.

După al Doilea Război Mondial, conacul a fost naţionalizat şi a funcţionat ca sediul Cooperativei Agricole de Producţie. În vechea curte boierească s-au construit mai multe grajduri pentru creşterea animalelor şi hambare pentru depozitarea celor necesare animalelor. După anul 1989 a funcţionat sediul

Asociaţiei agricole, apoi o presă de ulei de floarea-soarelui, după care a intrat în proprietatea unor persoane fizice care l-au neglijat ajungând în prezent intr-un stadiu avansat de degradare.

Pornind de la afirmaţia istoricului Constantin C. Giurăscu în lucrarea Istoria Românilor cum că voievodul Constantin Brâncoveanu ar fi construit o curte cu casă de cărămidă, cu privinţă la Dobreni pe moşia sa, ca şi în alte nouă locuri din ţară, putem afirma că a mai existat un conac voievodal în sat. Alte

documente sau alte indicii în afară de afirmaţia marelui istoric nu cunoaştem, dar dacă înformaţia este reală, credem că prinţul Dimitrie Ghica şi-a construit conacul pe locul celui construit de Brâncoveanu.

Aceasta va face obiectul cercetărilor noastre viitoare.>>

Biografie:

“Biserica ADORMIREA MAICII DOMNULUI din Dobreni, judeţul Giurgiu”

Sursa Kalinderu

 

Daniel Danielopolu

De origine macedoroman, o personalitate de talie mondială ce a locuit o perioadă, mai ales în lunile de vară, în localitatea Dobreni a fost medicul Daniel Danielopolu, căsătorit cu Gabriela, fiica boierului Mihail Kalinderu (familia este de origine aromana), din Dobreni care primeşte de la tatăl său casa şi moşia de la Dobreni. De aceea, conacul Kalinderu se va numi mai târziu conacul Danielopolu. Aici, în liniştea din afara oraşului, marele cercetător a pus pe hârtie unele din studiile sale.

Sătenii îşi amintesc şi astăzi de Domnul Dr. Daniel care mergea la pescuit de broaşte pe care apoi le tăia, iar Doamna Gabriela, o femeie bună la suflet era prezentă printre săteni şi niciodată nu se deplasa cu trăsura, ci numai pe jos.

În biserică, pe Sfânta Masă, se află o frumoasă cruce donată de Gabriela Kalinderu în anul 1932.

Daniel Danielopolu a trăit între anii 1884-1955 şi a fost medic, fiziolog, farmacolog, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Personalitate marcantă a ştiinţei medicale româneşti, este primul medic savant de anvergură care nu a frecventat nici o universitate occidentală şi nu a efectuat peste hotare stagii ştiinţifice importante.

În anul 1935 propune crearea Academiei de Medicină şi devine secretarul acestei instituţii, în 1938 devine membru de onoare al Academiei Române, iar în anul 1943 membru titular al Acedemiei de Ştiinţe din România. A fost membru al mai multor foruri științifice internaționale, al Academiilor de Medicină din Paris, Madrid și Buenos Aires, precum și al societăților de medicină din Paris și Viena.

Pentru perioade scurte, în guvernul Sănătescu (4 nov. – 5 dec. 1944) şi în guvernul generalului Nicolae Rădescu (6 dec. 1944 – 28 febr. 1945), a fost ministru al Ministerului Sănătăţii şi Asistenţei sociale.

Potrivit însemnărilor unui apropiat, Puiu Stoiculescu, a fost şi medicul personal al reginei Maria, al marelui om politic Ionel I. C. Brătianu şi al multor alte personalităţi.

A studiat interdependența dintre sistemul nervos somatic și cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală și în cea clinică, a adus contribuții la patogenia și tratamentul anginei pectorale.

Danielopolu abordează, printre primii în lume, o concepție nouă în descrierea funcțiilor biologice, concepție denumită astăzi biocibernetică, legată de prezentarea organismelor și a funcțiilor organelor ca pe niște sisteme. El face o distincție netă între activitățile biologice în care se întâlnesc procese informaționale și cele în care nu au loc astfel de situații.

A fost o autoritate la nivel mondial în studiul sistemului neurovegetativ, introducând noi metode pentru investigarea acestuia, ca de pildă, proba atropinei și ortostatismului. Este autorul unor studii clasice privind gușa endemică, reumatismul, angin de piept și a introdus noi metode de tratament, printre care terapia cu strofantină în doze fracționate în insuficiența cardiacă.

În perioada de după al doilea Război Mondial, ca în cazul mai multor personalităţi, activitatea stiinţifică îi este îngrădită, iar studiile sale nu mai pot vedea lumina tiparului.

Astăzi, în semn de preţuire pentru activitatea depusă, o stradă din Bucureşti, dar şi Institutul de Fiziologie Normală și Patologică se numesc „Daniel Danielopolu”.

Biografie:

 “Biserica ADORMIREA MAICII DOMNULUI din Dobreni, judeţul Giurgiu”

“Buletinul Societatii Romane de Studii Neoelene, edilat in colaborare de Societatea Romano de Studii Neoelene si Institutul de Studii Sud-Est Europene ai Academiei Romane”

 Kalinderu: Sursa