Biserica Soborniceasca Sfantul Nicolae din Vukovar – actualizat

Apartine de eparhia de Osijek si Baranje si este consacrata Sfantului Nicolae, construita intre anii 1733 si 1737, pe locul unei biserici mai vechi.

Biserica a fost sfintita de catre episcopul de Varset Spiridon Štibica (cel mai probabil de origine aromana), fost vicar de Toplica, hirotonisit de patriarhul Arsenie III Crnojevici, de episcop de Varset, dupa marea migrare a populatiei de rit ortodox de la anul 1690.

Aprobarea pentru ridicarea actualei biserici a dat-o mitropolitul Vikentije Jovanović, care a si strans fonduri pentru constructia lacasului de cult.

Icoanele au fost pictate de catre Vasilije Ostojici (aroman) din Novi Sad 1755, asociatul lui Jovan Popovici.

Importanța sârbilor din Vukovar la acea vreme poate fi văzută de faptul că „în Vukovar din 1759 până în 1778, prinții orașului erau în majoritate “sârbi” ortodocși”, așa cum afirmă Risto Mihailović (de origine aroman-vezi biobrafia). Și anume, în acea perioadă și chiar mai târziu, orașul a fost administrat de: Gavrilo Dimić, Arsenije Popović, Stojša Milosavljević, Đuko Kostić, Stojan Čavić.

Pe vremea Razboiului II Mondial, biserica a fost jefuita si inchisa, iar in conflictele din 1991 demolata si incendiata. Unele icoane s-au pastrat si transferate la Novi Sad.

Biografie: “Rani barok-Tri grupe slikara: prva generacija; druga generacija; akademci” si CINCARI U PANCEVACKOJ OPSTINI, Izmedju opstanka i nestanka de Svetlana Nikolin si Miroslav M. Jovicin, JELINI STAROG NOVOG SADA KAO DEO GRCKE DIJASPORE, drugo, dopunjeno izdanje

Sursa

Sursa doi

Mănăstirea Sfântul Simion Stalpnicul din Arad

<<Este un lăcaș de cult din municipiul Arad, situat în cartierul Gai. A fost ridicată între anii 1760-1762 de către episcopul Sinesie Jivanovici (1751-1768) care l-a folosit pe meșterul arădean Egidius Ioanovici. Complexul, care cuprinde reședința episcopului, o biserică și anexe gospodărești, a fost construit în stil baroc; ansamblul a fost îmbogățit prin aducerea bisericii de lemn din Seliște. El reprezintă un monument al arhitecturii românești pe Valea Mureșului din secolul al XVIII-lea.>>

De la înfi inţarea Episcopiei (1706), până la Sinesie Jivanovici, au fost episcopi ai Aradului: Isaia Diacovici (1706-1708-vezi si art. anterior, manastirea Grgeteg), Ioanichie Martinovici (1710-1721), Şofronie Ravanicean (1722-1726), Vichentie Ioanovici (1726-1731), Isaia Antonovici (1731-1748), Pavel Nenadovici (1748-1749) – cel mai probabil toti de origine armano-vlaha. Acesti vlahi, in pofida conditiilor potrivnice de viată pentru români – Episcopia Aradului a îndeplinit un rol important în viata spirituală, culturală si chiar national-politică a românilor. În acelasi timp, ea a avut un rol deosebit în mentinerea Ortodoxiei în această zonă, într-o vreme când unitatea ortodoxă din Transilvania învecinată era sfâsiată, prin aparitia Bisericii unite cu Roma.

 Episcopul Sinesie Iovanovici s-a calugarit la manastirea Rakova si era succesorul lui Pavel Nenadovici.

<<Intregul complex arhitectonic urmează un plan în forma literei u, are fațada de răsărit bogat ornamentată, cu un acoperiș piramidal; în interior împărțirea este caracteristică bisericilor ortodoxe. Altarul adăpostește rămășițele pământești ale episcopilor arădeni.

În partea de sud a conacului-biserică a fost strămutată în anul 1986, de pe dealul cimitirului din Seliște, biserica de lemn Sfinții Apostoli Petru și Pavel.>>

Iconografia a fost pictata de aromanul Stefan Tenecki, nascut la lipova, Arad, probabil inainte de anul 1765.

La manastire a functiona si o şcoală teologică ortodoxă.

Biografie:

 “Rani barok, Tri grupe slikara: prva generacija; druga generacija; akademci”

 “MIRCEA P ACURARIU, ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMANE COMPENDIU, Editia a II-a, revazuta si intregita, Luerare tiparita eu bineeuvantarea, I.P.S. Dr. Laurentiu Streza Mitropolitul Ardealului, Editura Andreiana Sibiu, 2007”

“Horia Truţă, ARAD – GAI, Scrieri monografi ce Volumul II”

 <<STUDII DE STIINłĂ SI CULTURĂ, REVISTĂ TRIMESTRIALĂ EDITATĂ DE UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD, ANUL II, NR.2 (5), IUNIE 2006>>

Isaia Diacovici: Miroslav M. Jovicin, JELINI STAROG NOVOG SADA KAO DEO GRCKE DIJASPORE- Drugo, dopunjeno izdanje

Sursa