Este autorul primei gramatici romanesti. Scrie carti de scoala si bisericesti. Are o contributie valoroasa in dezvoltarea invatamantului romanesc.
Se naste la Brasov in 1730, intr-o familie de macedoromani. Exista mai multe variante ale numelui sau: Eusthatiadis, Dumitru Eustatu, Dimitrie Evstatiev Brasoveanul, Dimitrie Statievici.
Tatal sau este Eustatie Grid (Gridovici) protopop in Scheii Brasovului, roman macedonean.
Urmeaza scoala de langa Biserica Sf. Nicolae din Schei.
La anul 1744, urmeaza Academia Teologica din Kiev, unde face studii umaniste si teologice.
In 1753, obtine doua atestate date de Academia din Kiev, iar apoi probabil a continuat studiile Moscova si in Germania la Halle.
In 1755 se intoarce in Brasov, intre anii 1755-1757, scrie Gramatica rumaneasca, care cuprinde si un mic tratat de versificatie. O termina la 1 septembrie 1757. In prefata o dedica domnului muntean Constantin Mavrocordat.
1762-1785 — Este secretar episcopal al Mitropoliei Ardealului.
1786 — Este director al Scolilor Nationale Neunite din Transilvania. In aceasta perioada se ocupa sa redacteze manuale, infiinteaza scoli la sate si orase, infiinteaza un curs de pregatire pedagogica.
1789 — Scrie Catehism mic sau scurta pravoslavnica marturisire a legii grecesti neunite, editat la Sibiu in romana, germana si sarba.
1790 — Scrie Dezvoaltele si talcuitele evanghelii a duminecilor, a sarbatorilor si a oarescarora zile.
1796 — Traduce si tipareste la Sibiu Alexandria viaţa lui Alexandru Macedon.
Moare la Brasov.
Eustatievici a devenit secretarul episcopului Dionisieje Novaković, care se cunostea cu pictorii Zaharie si Iacob Orfelin.
Era credincios în orientarea pro-sârbă și considera românismul ortodox o parte a „națiunii ilirice”. A tradus privilegiile sârbilor ortodocși si maghiari în română. În 1786,fost numit primul supraveghetor al școlilor ortodoxe din Transilvania. Din 1786 până în 1791 a predat cursuri de pregătire a profesorilor la Sibiu.
Multe dintre presupusele sale opere nu au supraviețuit în manuscrise.
Constantin Mavrocordat, Prințul Țării Românești, l-a însărcinat să scrie o gramatică românească pentru opera sa de traducere.
Evident, în detrimentul prințului, a fost primul care a făcut la Kiev limba latină și probabil la Moscova Academia slavo-greco-latină.
A scris peste 175 de pagini de gramatică română în 1757. Pentru aceasta, Antonio Catiforo a folosit ca model o gramatică greacă, publicată în 1734, la fel si Franz Josef Sulzer din Iasi.
Filed under: Armani, Armano-vlahi, Aromani, iliri, macedoromani, Roman, valahi, Vlahi | 3 Comments »