Pictorul Mihajlo Bokorić

A mai fost numit si “Bukprović”, “Bukurović (Bucur)”, “Bokorović” (s-a nascut in orasul Knin, Dalmatia, pe la anul 1730 – Pecica, langa Arad, 6 noie. 1817), pictor iconograf, unii autori il considra fiul lui Stefan Tenetchi.

S-a casatorit la Pecica si s-a stabilit in Banat, unde a trait partea mare a vieti sale si a pictat mai multe biserici din zona.

O alta traditie spune ca era ucenicul aromanului lui Stefan Tenetchi, se presupune ca iconostasul biserici ortodoxe din Pecica a fost realizat de el. Aceasta biserica era folosita de enoriasi romani, sarbi si macedoromani.

Biserica Trei Ierarhi din Pecica

Icoane de ale sale pot fi intalnite la manastirea Bezdin, biserica din Nadlac, din localitatea maghiara “Hódmezővásárhely (Hódmező Vásárhely) “ – biserica ridicata de armano\vlahi (greci) si biserica din Modoš (Jasa Tomic).

O parte din portretele realizate de acest  pictor se gasesc la manastirea Bezdin.

Biografie: “Rani barok, Tri grupe slikara: prva generacija; druga generacija; akademci”

Sursa

Biserica Nasteri Maici Domnului din Sarajevo

Apartine de dioceza de Dobrobosna, a biserici ortodoxe Sarbe.

Hramul cu trei nave, 5 cupole din piatra si 6 usi, a fost construita de proeminentul arhitect Andrei Damianov, intre anii 1859 si 1874.

Iconostasul realizat de Hristo Makriev Frachkovski, dupa 1872.

Sursa

Elek Gozsdu – Gojdu

Elek ( Ercsi , 28 noie. 1849 – Timisoara , 26 mai 1919), scriitor, narator, avocat, nepotul mai mic al lui Emanoil Gojdu.

Bunicul sau era descendent din familie de macedoromani din Moscopole, sec. 18, care la inceputul sec. 19 a emigrat in Polonia, iar apoi s-a stabilit in Ungaria la Miskolc, unde familia la scurta vreme ajunge una foarte bogata si cunoscuta.

Elek Gozsdu face scoala la Timisoara, iar apoi studiile la o scoala teologica de reformanti la Budapesta. Mai tarziu studiaza dreptul la Univerzitatea din  Budapesta si isi i-a doctoratul in domeniu.

Din 1880 incepe sa lucreze ca avocat si jurnalist la un ziar controversat din Ungaria.

De la anul In 1885 lucreaza ca procuror regal la Budapesta, iar din 1889 la Caransebes. Se stabileste apoi la Timisoara in 1892, unde locuieste o perioada mai indelungata si se ocupa cu literatura.

Moare in 1919 la varsta de 69 de ani.

In 1870 a publicat mai multe poeme si povestiri scurte, novele.

Sursa

Apostol Hristov Makriev Frachkovski

Este un pictor, reprezentant al Scolii de Arta din Debar, apartenent al vechii familiei de iconari Frachkovski si membru al organizatiei revolutionare Odrin din Macedonia.

Apostol s-a nascut in 1877 la Galicnik, fiul faimosului pictor Hristo Makriev. Deja de la varsta de 14, incepe sa invete sa picteze, mai intai de la tatal sau, iar apoi de la fratele sau mai mare Epifani Hristov.

Impreuna cu tatal sau fratii sai picteaza lacasuri de cult din mai multe localitati, precum: Bisericile din Karlovo (1891-1892), Medven, Icera, Hradec (1892), Zeravna (1893), Sliven, Gorna Oriahovita(1895), Liaskovets si altele.

Intre anii 1898-1899, impreuna cu unchiul sau Georgi Isachev, picteaza bisericile din satele Stoianita si Frasinet din Romania.

Participa activ la revolutia si rascoala de la Debar si de Ilinden 1903, dupa care se stabileste pentru o perioada de timp in Bulgaria, unde pe langa pictura, mai publica si articole pentru ziarele “Glasul din Debar” si “Zora”.

Picteaza in 1909 icoanele biserici  din Polikraiste, Enige Vardar, deschide apoi impreuna cu G. Zhelyazkov, un atelier de pictura la Sofia.

Inainte de I Razboi Mondial, picteaza icoanele bisericilor din Dobric, Pirdop, Oriahovo, Ivaniane, Draganovo, Gorna Oriahovitsa, Lukovit, Stara Zagora, Plovdiv si altele.

Lupta voluntar in armata macedoneana in Razboiul Balcanic din 1912, in detasamentul de Debar impotriva bulgarilor, ajungand apoi comandantul districtului de Galicnik din localitatea sa natala.

Dupa terminarea razboaielor continua lucrarile sale iconografice la Pestera, Tran (1930), Gorna Oryahovitsa (1932), Yambol (1933), Teteven (1937), Dorkovo, Kubrat (1939), Plovdiv , Sofia , Ruse, Orhanie, etc.

La anul 1946 se imbolnaveste de paralizie si moare in 1947 la Sofia.

Sursa